Este România pregătită pentru a face transplantul pulmonar, aici, în țară?

Byadmin

Este România pregătită pentru a face transplantul pulmonar, aici, în țară?

Bogdan tanaseȘi dacă este, ar trebui să facem așa ceva? Iată un nou subiect de controversă în sănătatea românească.

În timpul Revoluției Culturale, Mao a ajuns la concluzia că lucrurile nu merg bine deoarece prea mulți chinezi muncesc în agricultură, așa că a lansat o întrecere muncitorească a oţelului: toată lumea trebuia să producă oţel. Sate amărâte au construit furnale pentru a participa la marea întrecere: ce conta că oţelul produs era în mare parte fără nicio valoare, obiectivul politic de a „proletariza” China era atins.

Direcţiile dezvoltării în Sănătate sunt, fără îndoială, politice, dar o decizie politică ar trebui să implice etică și responsabilitate, ca să nu mai vorbim de bun simţ și intuiție, sprijinite pe opiniile experţilor. Transplantul de organe este poate actul medical cu cele mai mari implicaţii etice, deoarece implică două vieți (poate ar fi util să amintesc decizia unui celebru chirurg parizian de a renunța pentru totdeauna la efectuarea transplantului hepatic de la donator viu, în urma decesului unui astfel de donator), un astfel de act nu poate fi făcut oricând și oricum, doar pentru a servi drept stindard și lozincă, indiferent care ar fi cauza.

Chirurgia de transplant este, și trebuie să fie, apanajul unei echipe complexe, rodate timp de ani de zile în chirurgia organului respectiv. Este ilogic să dorești să faci transplant pulmonar într-un spital în care nu s-a făcut în prealabil sistematic chirurgie pulmonară – indiferent dacă echipa operatorie este competentă, vorbim de tot lanţul de îngrijire, care implică și infirmiere, și asistente, și mulți alții, toți aceștia trebuind să fie familiari cu tehnicile de îngrijire ale unui astfel de bolnav, ceea ce nu e cazul.

Vrem oare să se repete vremurile de pionierat ale chirurgiei cardiace în Romania, când politic a fost îndepărtat de la conducerea acesteia unul dintre cei mai mari chirurgi de atunci, prof. Setlacec, pentru ca politic să fie rezervat domeniul pentru altul, care întâmplător atunci era ministrul Sănătății? Atunci s-a făcut chirurgie cardiacă cu mortalitate care uneori atingea 50%, fără a se pune întrebări, fără a se cauta justificări, fără răspunderi, fiindcă dacă te-a operat chiar ministrul și ai murit, înseamnă ca pur și simplu nu ai avut zile. Dorim oare să retrăim acele vremuri sau vrem să învăţăm de la cei ce știu să facă?

Pentru a răspunde la întrebările de la început, da, se va face transplant în România; se va face însă numai după ce se vor investi bani în formarea și antrenarea unei echipe pentru aceasta chirurgie, așa cum au făcut vecinii noștri, care au făcut acest transplant numai după ce ani de zile mai mulți medici au bătut drumul Vienei unde au operat alături de colegii lor din Austria. Fiindcă, deși generatoare de comisioane și imagini frumoase, nu investiţiile în aparate și infrastructură aduc succesul unei întreprinderi medicale, ci investiţiile în oameni.

You must be logged in to post a comment