Domnia bunului plac

Byadmin

Domnia bunului plac

Bogdan tanaseCitez un mentor, căruia ii cer dinainte iertare pentru a-l fi citat fără permisiune. Dânsul sintetiza problemele societății romanești actuale și le reducea la trei: românii nu respectă autoritățile, autoritățile nu îi respectă pe români și românii nu se respectă între ei. Această idee se aplica perfect situației actuale din medicina românească, în special în ceea ce privește autoritățile. De fapt, în ce situație ne aflăm în ceea ce privește problema gărzilor, problema ce agită spiritele în acest moment? E ca un film în mai multe episoade.

Prolog (acum câteva luni). Avem un ordin al Ministerului Sănătății care aruncă responsabilitatea continuității îngrijirii medicale continue în sarcina personalului medical. Punct. Pentru a traduce – dacă ești medic într-o secție cu cinci medici, faci o gardă la cinci zile (exceptând perioada de concedii când evident îţi revin mai multe); nu faci, înseamnă ca nu își îndeplinești obligațiile de serviciu, fapt ce poate atrage inclusiv desfacerea contractului de muncă. Mai mult, prin același ordin, gărzile nu sunt considerate timp de lucru sau ore suplimentare și nu contează ca vechime în muncă.

Episodul 1. În urma mișcărilor sindicale din primăvară, care cer aplicarea legii 284/2010, încep negocieri soldate cu o ordonanță OUG 20/2016. Scopul acesteia, convenit între partenerii de dialog, a fost sa aducă reparația inegalităţilor în salarizarea personalului bugetar. O anexă la această ordonanță prevede faptul potrivit căruia gărzile, în afara normei de lucru, vor fi făcute prin încheierea unor contracte individuale de muncă pe timp parțial, fapt care atrage după sine un prim pas spre legalitate – gărzile sunt considerate vechime în muncă. Pe de altă parte, la aceasta ordonanță nu avem și normele după care va fi aplicată.

Episodul 2. Ministerul Sănătății, pentru a clarifica modul de aplicare al acestei ordonanțe și în special al anexei privind gărzile, mai precis modul de salarizare al acestora, emite o circulară către Direcțiile de Sănătate, în care explică cum calculul retribuției orare a gărzilor trebuie făcut la salariul din 2009, adică aproximativ la jumătate din tariful orar pe ziua de lucru din anul 2016. Rezultatul? Noi proteste din partea sindicatelor din sistemul de sănătate, noi întrevederi, noi negocieri, din nou suspans.

Paranteză. Codul Muncii prevede că drepturile salariatului angajat cu contract pe timp parțial sunt aceleași cu drepturile salariatului cu contract de muncă pe perioada nedeterminată. Vorbim despre lege și aplicarea ei chiar de către cei care o garantează. Aveam nevoie de suspans? Sau puteam să ne limităm la aplicarea legii?

Suspans, scandal, căldura, ceartă… Spitale întregi din București și din țară anunță că nu vor semna contractele pentru gărzi în formula dată de minister. Toată lumea – medici, pacienți, presă – așteaptă să vadă ce se va întâmpla. Intervine salvator ministrul Sănătății care anunță că se acceptă plata gărzilor cu tariful orar calculat la salariul din 2016, dar din octombrie. Oare trebuie să răsuflăm ușurați? Medicii nu mai cred în promisiuni. Așteaptă termene clare, mecanisme valide de rezolvare a problemelor din sănătate, și mai ales persoane responsabile care să își asume deciziile.

Într-o țară anume, putem avea două situații: domnia legii sau domnia bunului plac. Din păcate, se adeverește faptul că, în cazul nostru, ne aflăm în a doua situație: avem legi clare, însă nu sunt aplicate. Mai mult, sunt emise acte care vin în contradicție cu legile în vigoare. Asta arată, până la urmă, şi ce înseamnă medicii români pentru autorități.

Episodul 3. Aşteptăm încă acel act scris prin care se fac toate aceste modificări.

Epilogul nu a fost scris, dar dacă îl va scrie cineva, cred că asta va fi ideea călăuzitoare: domnia legii.

În Sănătate, avem nevoie în primul rând de asta. Nu ne mai trebuie decizii punctuale, nu mai avem nevoie de oameni providențiali, nu mai este loc în Sănătate pentru cei de neînlocuit. Încet, fiecare dintre noi – pacienți, medici, autorități – trebuie să învețe care îi sunt drepturile și care îi sunt obligațiile și să procedeze în consecință.

Să speram că este numai primul pas spre o normalitate a sistemului, normalitate pe care numai legi clare, strategii viabile, achiziții transparente o pot aduce. Sunt multe de schimbat, și numai un dialog corect și normal poate aduce schimbări pozitive, nu însă atitudini providențiale, lipsite de transparenţă.

You must be logged in to post a comment